Sindromul de distresă respiratorie a adultului

Definiţie: Insuficienţă respiratorie acută, care apare la lezarea acută a plămînului de diferită etiologie şi caracterizată prin edem pulmonar necadiogen, dereglarea resperiţiei externe şi hipoxiei.

Etiologie:

  • Pneumonii (bacteriene, virale, micotice, etc.)Sistem_respirator_anatomie_ro
  • Sepsis
  • Şoc (septic, anafilactic) marcat
  • CID sindrom
  • Sindrom Mendelson
  • Trauma cutiei toracice, sindromul de compresiune
  • Inhalarea substanţelor excitante şi toxice (Cl, NO, NH3 )
  • Embolia arterei pulmonare
  • Hemotransfuzii masive cu microtromboembolii
  • Supraîncărcarea venoasă cu lichide
  • Aparatul de circulaţie artificaială
  • Dereglări metabolice grave (cetoacidoză, uremia)
  • Pancreonecroză acută, hemorafică (lecetinaza A distruge surfactantul→ atelectazie alveolare)
  • Boli autoimune LES
  • Altitudini mari

Patogenie: Sub acţiunea factorilor etiologici → acumularea leucocitelor active şi trombocitelor în interstiţiu → eliberarea SBA (proteinaze, PG, radicali liberi, CT) → lezarea epiteliului alveolar, endoteliului vascular→ modificarea tonusului muşchilor bronşici, reactivitatea vaselor→ wstzimularea formării fibrozii.

Campylobacter enteritidis si enterocolitele acute

Campylobacter este un bacil curbat sau spiralat, mobil, Gram-negativ, prezentând un aspect de «pescăruş” pe frotiurile colorate obţinute din scaun. Au fost recunoscute mai multe specii de Campylobacter:
• CAMPYLOBACTER SPP
– C. JEJUNII
» 70% INVAZIVITATE
» 30% ENTEROTOXICITATE
– C. COLI
– C. UPSALIENSIS, FETUS, LARDIS, etc.Sistemul_digestiv

• Epidemiologie
– Campylobacter are răspândire largă în lume, în special în ţările în curs de dezvoltare. Campylobacter constituie un agent etiologic bacterian important al diareii la copiii sub vârsta de 2 ani şi mai rar la copilul mare şi adult. Când infecţia apare la o populaţie cu vârstă mai mare de 2 ani, ea are tendinţa de a fi asimptomatică. Este posibil ca pacienţii din aceste ţări să contacteze precoce infecţia şi apoi să dezvolte imunitate, astfel infecţia devenind asimptomatică la copilul mare şi la adult.

– În ţările industrializate, cei mai mulţi pacienţi infectaţi cu Campylobacter prezintă simptome. Numărul infecţiilor cu Campylobacter în aceste ţări este destul de mare, unele studii sugerând că ar fi cea mai comună cauză a diareii bacteriene.
– Campylobacter tinde să infecteze 2 grupe de persoane : copii în primul an de viaţă şi adulţi tineri (22 — 27 ani).

Ce este sindromul nefrotic?

Forma de sindrom nefrotic pur — suferinţă renală caracterizată prin:

— EDEM MARE, ALB, MOALE, cu generalizare rezultă   ANASARCĂ

— PROTEINURIE masivă peste 3g/l sau peste 0,1g/kg corp/24h     (ESSBACH)arata_img (1)

— Hipoproteinemie cu hipoalbuminemie şi (A↓),hipogammaglobulinemie (γ gl ↓),                 hiperα2globuline (α2↑)

— Hiperlipidemie ↑ peste 800 mg% → 1500- 2000 mg%

— Hipercolesterolemie ↑

— VSH > (prin disproteinemie)

Are leziuni glomerulare minime ca variantă histologică

Are răspuns favorabil > la corticoterapie

 

Alimentaţia artificiala a sugarului

Alimentaţia artificiala — alimentaţia sugarului în primele 4 luni de viaţă, cu un produs de lapte praf, având ca sursă laptele de vacă (LV).:

  • când alim. naturală e imposibilă

hranire-biberon-bebelus

Proteinele:34g/l

— sunt constituite preponderent din cazeină (raportul cazeină/proteinele lactoserului este 80/20), laptele de vacă este un lapte cazeinos.

a).Cazeina:28g/l precipită sub acţiunea pH-ului gastric în flocoane mari, greu digerabile, impunând un orar rigid al meselor, cu păstrarea unui interval de minimum trei ore între ele. Cazeina laptelui de vacă are un conţinut mare de acizi aminaţi aromatici şi ramificaţi, care sunt incomplet metabolizaţi la sugar.

b).Proteinele din lactoser:6g/l nu sunt protejate de enzimele proteolitice ale sugarului.

— β-lactoglobulina, fracţiune puternic antigenică, absentă complet în laptele uman, implicată în patogenia alergiei respiratorii la sugar, eczemei, hemoragiilor digestive, colicilor abdominale şi chiar a morţii subite a sugarului.

Afecţiunile aparatului renal. Glomerulonefrita

Definiţie: un proces inflamator cu localizare preponderentă pe glomeruli.

Procesul inflamator glomerular:

—  primar: când inflamaţia este exclusiv la glomeruli

— secundar: când inflamaţia glomerulului face parte din tabloul clinic cu cointeresare   pluriviscerală (nefrita lupică)arata_img

 

Clasificarea

I  După etiologie:

— Infecţioasă (G.N.A.P.S)

— neinfecţioasă (G.N.  a frigore)

II  După patogenie :

  1. a) cu mecanism imun: G.N. cu CIC, care se fixează la nivelul membranei bazale (G.N.A.P.S)
  2. b) fără mecanism imun: cu anticorpi antimembrană bazală (G.N. Experimentală tip MASSOUGI).

III  După aspectul histologic:

— nefropatii glomerulare nespecifice: — difuze

— focale

Sifilisul sistemului nervos. Neurosifilisul

Neurosifilisul a devenit excepţional datorită depistării şi tratamentului maladiei ăn perioada iniţială. Totuşi, el n-a dispărut şi prezintă chiar în prezent o oarecare recrudescenţă. Deci, este indispensabil de a presupune şi a efectua reacţiile specifice în cazuri diverse. toksoplazma4Toate formele de neurosifilis apar în urma unei meningovasculite, care poate avea o evoluţie subacută în perioada secundară, sau poate rămâne latentă până la apariţia manifestărilor mai mult sau mai puţin  tardive.

 

Meningita sifilitică secundară

Ea este de obicei latentă. Până la apriţia penicilinei, modificările LCR erau depistate într-o jumătate de cazuri în perioada secundară: hipercitoză limfocitară (100-300 elemente) şi hiperalbuminorahie moderată (0,40-0.80 g/l) cu un nivl crescut de gamaglobuline şi o serologie pozitivă în sânge şi LCR. Uneori această meningită secundară se manifestă printr-un sindrom meningeal febril, asociat sau nu cu tulburări ale vigilenţei, cu afecţiunea unui sau mai multor nervi cranieni sau rădăcini rahidiene, semne encefalice de focar.

De obicei, tratamentul cu penicilină duce la regresia rapidă a semnelor clinice şi normalizarea LCR timp de câteva luni.

Poliomielita (paralizia medulară infantilă, boala Heine — Medin)

Poliomielita este cunsocută din timpuri străvechi, fiind răspândită pe întregul glob (infecţii inaparente, forme abortive şi paralitice). Primele epidemii în Europa au apărut în anii 1800, în America de Nord – în 1890. Pentru prima dată poliomielita a fost descrisă în anul 1840 de către ortopedul german Heine, ceva mai târziu – de către medicul suedez Medin.poliomelita-copil-vaccinare Incidenţa poliomielitei în S.U.A. în anul 1952 a stins 20.000 cazuri, graţie introducerii vacinării ea s-a redus dramatic la cel mult 10 cazuri/an. Maladia rămâne actuală pentru ţările cu decădere economică, pentru ţările Africii şi Asiei. Suferă de obicei copii mai mici de 5 ani.

ETIOLOGIE. Virusul poliomielitic face parte din familia Picornaviridae, genul Enterovirus. Este un virus foarte mic (28 nm), cu 3 tipuri antigenic distincte: tipul 1 (diverse tlpini: Brunhilde, Mahoney etc.), tipul 2 (Lansing) şi tipul 3(Leon, Saukett). Tipul 1, predominant epidemic, era întâlnit, înainte de perioada de generalizare a vaccinării antipoliomielitice, în 80-90% din poliomielitele paralitice. Tipul 2, foarte răspândit, determină mai frecvent infecţii subclinice. Tipul 3 apare mai rar (3%).

MOD DE TRANSMITERE. Virusul poliomielitic se transmite atât pe cale fecal orală, cât şi aerogen. Transmiterea se realizează în ambele cazuri, prin contact direct interuman, între sursele de infecţie şi persoanele receptive.

Pancreatita acută evolutivă

Pancreatita acută evolutivă în majoritatea cazurilor se asociază cu diferite complicaţii. De menţionat, că la unul şi acelaşi bolnav putem depista mai multe complicaţii apărute concomitent sau consecutiv. Aceste complicaţii diferă atât prin momentul apariţiei, substratului patomorfologic, originii sale, cât şi prin situarea lor topografică.pancreasul-2

În corespundere cu factorii enumăraţi complicaţiile pancreatitei acute se împart în felul următor:

După factorul etiopatogenetic:

  1. enzimatice;
  2. inflamator-infecţioase;
  3. trombo-hemoragice;

 

În faza edemului (perioada tulburărilor hemodinamice) şi faza necrozei (perioada modificărilor inflamator-degenerative ale organelor) se depistează complicaţii enzimatice şi trombo-hemoragice, la originea cărora stă inundarea organismului cu fermenţi proteolitici, chinine şi alte substanţe active, care alterează organele şi sistemele organismului.

Nucleii maduvei spinarii

Nucleii centrali (mediali) – fibre ascendente

1) Nucleii centrali sunt in numar de 6 si se gasesc :

— in bulb: nucleii ventral si gigantocelular

— in punte: nucleii pontin caudal, pontin oral si reticulat al tegmentului pontin

— in mezencefal: nucleul reticular mezencefalic.image006

Acesti nuclei sunt traversati si impartiti de tractul central al calotei in 2 zone:

— laterala (senzoriala) – care primeste informatii nespecifice de la fasciculele spinotalamice; de la nucleul tractului solitar cu informatii de la nervii facial, glosofaringian si vag; de la lemniscul trigeminal cu informatii de la cap si gat; si de la nucleii acustici si vestibulari.

— mediala (efectorie) – de la care pornesc 2 grupuri de curenti: ascendenti si descendenti.

  1. A) Curentii ascendenti folosesc 2 cai :

— calea talamica reprezentata de sistemul talamic difuz (nucleii intralaminari) spre hipotalamus, pentru mentinerea homeostaziei, sau spre neostriat (nucleii bazali ai emisferelor cerebrale) si cortex

Tabloul clinic si diagnosticul pancreatitei cronice

Tabloul clinic al pancreatitei cronice (PC). Manifestarile de baza ale PC se vor inscri in 5 sindroame:

  1. sindromul algic;
  2. dereglari digestive pe fondul insuficientei extrinsece a pancreasului;
  3. manifestarile insuficientei intrinsece ale pancreasului;pancreas1
  4. sindromul hipertensiei biliare (icter mecanic, colngita, colecistita secundara);
  5. semnele clinice induse de chisturi si fistule: (hipertensia portala segmentara, duodenostaza, s.a.).

Sindromul algic. Durerile pot avea caracter colicativ sau vor fi surde permanente. Localizate durerilor, de regula este in epigastriu, sub rebordul costal drept, stang, in regiunea ombilicala. Iradiere durerilor in PC este foarte variata, dar mai   in unghiul costo-diafragmal stang sau drept, retrosternal, in spate, in centura, umarul stang, regiunea ilio-inghinala, coapse, organe genitale. Durata accesului algic este de ore sau zile.

 

1 2